JURNAL. Noi suntem Baschet Club Star!

Trebuie sa recunosc inca de la inceput ca, atunci cand mi s-a spus sa scriu aceste randuri pentru site, am fost tentat sa refuz. Insa ideea de a spune pas mi s-a parut una destul de neconvingatoare, un fel de gest de lasitate fata de mine si fata de fetele pe care le antrenez. Nu sunt adeptul cuvintelor mari, pentru ca am invatat ca oamenii pot ajunge pe culmi prin faptele lor, asa ca am sa incerc sa demonstrez acest lucru.
Cand am inceput sa fac selectia pentru actualul lot de jucatoare de la Baschet Club Star nu mi-a trecut niciun moment prin minte faptul ca vom ajunge atat de departe. Cum nici nu m-am gandit ca voi renunta la un loc de munca destul de cald si bine platit pentru niste fete de aur, cele pe care azi am onoarea sa le fiu tehnician. Si spun cu mana pe inima ca nu-mi pare rau! As repeta aceasta miscare oricand! Sunt de acord ca avem probleme uneori si ca nu ne intelegem. Stiu ca sunt momente in viata noastra cand fiecare dorim sa avem dreptate. Insa nu se poate. Faptul ca avem taria de caracter sa recunoastem acest lucru este dovada ca se poate sa lasi de la tine si sa-l intelegi pe cel apropiat. Pentru cei care nu inteleg insa ce inseamna Baschet Club Star pentru noi, am sa explic eu. Sau am sa incerc sa fac acest lucru.
Inima este echipa. 15 fete minunate, pe care nu le-as lasa pentru nimic in lume. Chiar daca este vorba despre Je, Simmy, Deni, Nico sau Miru, fie ca discutam despre Ioana, Coco, Alice, Flori ori Dada, nu fac diferente. Ma supar pe Adriana insa imi trece imediat, ma mai contrazic cu Betty insa realizez ca e bine sa las de la mine sau le ascult pe Ana, Elena sau Livia asa cum vorbesc si cu restul si incepem sa ne intelegem din ce in ce mai bine. Imi aduc aminte ca Je, pentru multi este Mihaela Dragomir, insa pentru noi, cei din echipa, ea e Je, capitanul, mi-a promis ca, pe 23 aprilie anul acesta fetele vor fi unite cu adevarat. Ei bine, pentru prima oara dupa mult timp, mi-am dat seama de un lucru. Aceste domnisoare minunate sunt de mult timp prietene. Si unite in acelasi timp. Isi fac temele impreuna, merg la scoala si invata impreuna pana seara sau noaptea tarziu, dupa antrenamente. Si stiti de ce? Pentru ca de cate ori le chem la meciuri ori jocuri vin si sunt gata sa dea totul pe teren. Parintii lor s-au imprietenit si fac un grup minunat, un grup care ne ajuta ori de cate ori avem nevoie sa trecem peste greutati. De orice fel ar fi acestea. Nu conteaza ca mai avem sau nu puncte de vedere diferite. Important este faptul ca acum, astazi, suntem cu adevarat o echipa! Am realizat acest lucru, suta la suta, sambata, cand am fost la Sfantu Gheorghe. Mama Ioanei si mama Simonei ne-au aratat ca tin enorm la noi si nu trebuie sa va spun ca, timp de doua ore, ne-au facut o galerie de vis, impreuna cu nea’ Vasile, cel care se asigura ca totul este in ordine cu microbusul, si cu Cosmin, fratele Mirunei. De acasa „Mama Dana”, asa cum este alintata mama Mirunei de catre fete, suna sa afle ce am facut, iar restul telefoanelor zbarnaiau dupa fiecare meci. Mai mult, la jocul cu CSS 6 au aparut si parintii Florianei si langa noi a fost mereu Radu, omul care ne-a ajutat sa ajungem la turneul international de la Wasserburg.
Seara, dupa meci, fetele au fost felicitate pentru calificarea la turneul final de Dia Pop, o jucatoare cum rar ai ocazia sa cunosti, un om adevarat, in toate sensurile. Dupa, am hotarat cu totii sa mergem la un gratar, la munte. Pentru a ne simti bine si a fi cu adevart o familie. Acestia suntem noi, cei de la Baschet Club Star. Poate ca nu parem o super echipa dar, cu siguranta, toata lumea vrea un singur lucru: ca aceste fete minunate sa ajunga cu adevarat niste staruri. Pentru acest lucru eu, Valentin Bala, va multumesc. Va multumesc pentru ca existati si pentru ca sunteti alaturi de noi. Daca am uitat pe cineva, imi cer scuze. Si nu exagerez. Cu nimic!